| 1.
|
P'ANICĂ s.f. Senzaţie de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (si adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se nelinisti, a se alarma, a se speria (foarte tare). - Din ngr. panik'os, fr. panique, it. panico, germ. Panik.
Sursă
: DEX'98
(28010)
- valeriu |
| |
| 2.
|
panic'a vb., ind. prez. 1 sg. panich'ez, 3 sg. si pl. paniche'ază
Sursă
: DOR
(268428)
- siveco |
| |
| 3.
|
p'anică s. f., g.-d. art. p'anicii
Sursă
: DOR
(268431)
- siveco |
| |
| 4.
|
P'ANI//CĂ ~ci f. Spaimă subită si violentă (fără temei), care cuprinde o persoană sau o colectivitate. ◊ A intra în ~ a se alarma. [G.-D. panicii] /<ngr. panik'os, fr. panique, germ. Panik
Sursă
: NODEX
(346306)
- siveco |
| |
|
|